Când mă uit la iarba care creşte
Peste-o urmă fină fără chip
Şi privesc din ochiul unui peşte
Marea şi oceanul de nisip
Când privesc la fluturii ce zboară
Rotitori spre ardere de tot
Cum se-ntorc buimaci a doua oară
Şi să-i scap eu singură nu pot
Când privesc atâta nebunie
Mintea mea din flori de curcubeu
Vine să Te roage: Spune-mi mie,
Cum am fost? Şi unde? Cine-s eu?
Spune-mi, Doamne! Floarea-i pentru mine
Pasărea ce cântă e şi ea?
Peste toate sunt stăpân şi-i bine
Numai viaţa mea... nu e a mea.
Când mă uit la luna ce răsare
Şi se sparge-apoi în cioburi mici
Licărite-n margini de cărare
Stau şi-mi spun că nici nu sunt de-aici.